Mai jos puteţi citi o scrisoare deschisă care i-a fost trimisă prin e-mail lui Robert Luccioni la 8 decembrie 2020, drept răspuns la un material video publicat pe jw.org în care a apărut el, intitulat Să ne întărim spiritualitatea (2 Tim. 3:13). Vă recomandăm să urmăriţi acest filmuleţ în întregime înainte să citiţi scrisoarea deschisă.
Disponibil şi în limbile engleză, olandeză, portugheză, spaniolă şi swahili
Robert,
Ţi-am urmărit cu viu interes materialul video de la închinarea de dimineaţă intitulat „Să ne întărim spiritualitatea (2 Tim. 3:13)“, care a fost publicat în noiembrie. Desigur, acest material a fost înregistrat în dimineaţa zilei de vineri, 4 octombrie 2019, ca parte a textului zilei respective. Spuneai că „în zilele din urmă vor apărea «oameni nelegiuiţi şi impostori care vor merge din rău în mai rău»”. Acestea sunt cuvintele tale amestecate cu cuvintele din . Ai spus mai apoi că „oamenii nelegiuiţi şi impostorii răstălmăceau cuvintele lui Isus“, „îl criticau pe Isus pentru greşelile discipolilor săi“ şi „îi instigau pe oameni împotriva lui Isus atunci când aceştia nu înţelegeau sensul cuvintelor sale“. Ai spus că „oamenii nelegiuiţi … recurg la minciuni şi calomnii. De exemplu, în ce priveşte modul în care tratăm cazurile de abuz asupra copiilor şi îngrijirea victimelor. Ei denaturează afirmaţiile noastre referitoare la transfuziile de sânge, loialitatea în familie sau excluderea. Aceşti oameni ne critică pentru greşelile pe care consideră că le-am făcut, cum ar fi faptul că am corectat modul în care înţelegeam anumite profeţii. De exemplu, cea privitoare la evenimentele din timpul sfârşitului. Ei critică şi unele schimbări făcute în cadrul organizaţiei, pe care nu le înţeleg: schimbările organizatorice din 2015 sau noile explicaţii cu privire la generaţie.“
Ai fost foarte clar în enumerarea tuturor subiectelor şi afirmaţiilor pe care aşa-zişii „oameni nelegiuiţi şi impostori“ le-au dezbătut în mediul online, în publicaţii tipărite şi în alte locuri. Totuşi, nu ai reuşit să dai nici măcar un singur exemplu dintre astfel de „minciuni şi calomnii“. Aşadar, voi folosi această ocazie pentru a o face eu. Cred că ajută în a lămuri cine sunt cu adevărat „oamenii nelegiuiţi şi impostorii“.
Primul element pe care l-ai menţionat drept minciună era „modul în care tratăm cazurile de abuz asupra copiilor“. Care sunt câteva dintre afirmaţiile făcute? Nu-i aşa că se spune că mulţi dintre cei care au comis un abuz asupra unui copil rămân membri cu o bună reputaţie în congregaţii ale Martorilor lui Iehova în ciuda acuzaţiilor de abuz asupra copiilor făcute împotriva lor? Este aceasta o minciună sau o afirmaţie calomnioasă? Nu-i adevărat că, în lipsa a doi martori sau a unei mărturisiri, nu putem exclude un Martor al lui Iehova pentru o asemenea infracţiune? (sfl 12:40–42; 14:7(8); 14:18) Sau este asta o minciună ori o afirmaţie calomnioasă? Un alt lucru ce se susţine era că agresorii care comit abuzuri asupra copiilor pot fi excluşi, dar pot fi reintegraţi ca membri ai organizaţiei lui Iehova în mare parte la fel ca în cazul oricărui alt păcat sau infracţiuni (sfl 14:18, 19; cap. 19) Este aceasta o minciună sau o afirmaţie calomnioasă? Aceasta mă duce la al doilea punct de pe lista ta de „minciuni şi calomnii“.
Au fost aduce critici privind modul în care organizaţia lui Iehova se îngrijeşte de victimele abuzului asupra copiilor. Nu s-a lansat afirmaţia că victimele şi supravieţuitorii abuzurilor ar putea să retrăiască trauma dacă merg la întruniri la aceeaşi sală a Regatului la care merg agresorii lor? Este aceasta o minciună sau o afirmaţie calomnioasă? Nu e adevărat că majoritatea celor care au susţinut acest lucru sunt victime şi supravieţuitori ai unui abuz? Sau este aceasta o minciună ori o afirmaţie calomnioasă? De asemenea, până în jurul anului 2016, s-a spus că bătrânii Martori ai lui Iehova obligau victimele să-şi confrunte agresorul în întrunirea cu comitetul judiciar când se făceau acuzaţiile de abuz. Este aceasta o minciună sau o afirmaţie calomnioasă? Cine a făcut această afirmaţie? Nu cumva înşişi supravieţuitorii abuzurilor? I-ai numi pe aceşti supravieţuitori ai abuzurilor „oameni nelegiuiţi şi impostori“? Mint sau denaturează cumva experienţa prin care au trecut? Nu e adevărat că trei bătrâni din Utah au pus o fată de 15 ani să asculte înregistrarea violului ei comis de către un frate de 18 ani? Nu e adevărat că ea a trebuit să asculte înregistrarea pe parcursul a două şedinţe a câte două ore? Nu e adevărat că avocaţii care au reprezentat organizaţia nu au negat întâmplarea? Nu e adevărat că, dimpotrivă, ei au susţinut că această conduită a bătrânilor este „practică religioasă obişnuită“ şi protejată în consecinţă de constituţia Statelor Unite? Nu e adevărat că avocaţii organizaţiei au mai spus că „adolescenta ar fi putut să iasă de la întrunire“? Este aceasta o minciună ori o afirmaţie calomnioasă? (R. Williams v Roy Kingdom Hall of Jehovah’s Witnesses) Ce fel de tratament este acesta faţă de o victimă a unui abuz? Unde este iubirea care ar trebui să-i descrie pe Martorii lui Iehova în ? Se poate spune într-adevăr că afirmaţiile ridicate împotriva ta în ce priveşte „îngrijirea victimelor“ abuzurilor asupra copiilor sunt minciuni şi denaturări calomnioase? Cine sunt ‘oamenii nelegiuiţi şi impostorii’ când vine vorba de „îngrijirea“ victimelor abuzurilor asupra copiilor? Nu-i aşa că, în Australia, Martorii lui Iehova au declarat în faţa reprezentanţilor Schemei Naţionale de Redresare că ‘ei răspund şi vor continua să răspundă direct la solicitările individuale de redresare într-o manieră grijulie, onestă şi principială, luând în considerare împrejurările unice ale fiecărei solicitări’? Crezi că este injust ca victimele abuzurilor să privească cu îngrijorare, suspiciune şi scepticism pretenţia organizaţiei noastre de a adopta o „manieră grijulie, onestă şi principială“ când văd cum tratăm o fată de 15 ani? Sunt lucrurile despre care scriu eu minciuni sau calomnii? Dacă nu, cine sunt „oamenii nelegiuiţi şi impostorii“?
Al treilea element din lista ta de „minciuni şi calomnii“ este acela când spui că „ei denaturează afirmaţiile noastre referitoare la transfuziile de sânge“. Care sunt acele afirmaţii? Nu s-a spus că o persoană care acceptă o transfuzie de sânge va fi exclusă? Este aceasta o minciună sau denaturare în scop calomnios? S-ar putea spune că ei se dezasociază dacă prin faptul că acceptă o transfuzie de sânge, deci a spune că îi dăm afară este o denaturare. Dar nu este aceasta o denaturare? Dacă o persoană acceptă o transfuzie de sânge, poate ea să aleagă să nu se dezasocieze? Nu-i aşa că nu are de ales? Şi nu e adevărat că rezultatul net al dezasocierii şi al excluderii este acelaşi? Sau este aceasta o minciună ori o denaturare (sfl 18:3(3))?
Al patrulea item îl constituie „loialitatea în familie“ şi „excluderea“. Ce se afirmă în legătură cu aceste puncte? Nu se spune că atunci când o persoană este exclusă, rudelor ei Martore ale lui Iehova nu li se permite să vorbească cu ea? Este această afirmaţie o minciună sau o denaturare calomnioasă? David Gnam, un betelist, bătrân şi avocat canadian a declarat la Curtea Supremă a Canadei că, „în ce priveşte membrii familiei, relaţiile familiale obişnuite continuă cu excepţia părtăşiei spirituale“. Era aceasta o minciună sau o denaturare? Am inclus-o pe mama mea în rubrica „CC“ a acestei comunicări, deoarece ea este de părere că relaţiile familiale trebuie să fie întrerupte. Are ea o înţelegere greşită a doctrinei Martorilor lui Iehova? Nu-i aşa că săptămâna aceasta îi vom încuraja pe membrii familiei să nu mai comunice cu aceia din familiile noastre care sunt excluşi? (mwb20.12 p. 2 Iubirea pentru Iehova mai puternică decât iubirea pentru familie; compară cu ) Nu-i adevărat atunci că David Gnam este un mincinos? L-am inclus şi pe el în „CC“ pentru a-şi putea clarifica poziţia, deoarece pentru mine este destul de evident că ar putea cădea în categoria ‘oamenilor nelegiuiţi’ şi a ‘impostorilor’ (vezi cazul 7:18-mc-00268-NSR vizându-l pe Paul Polidoro, pp. 20, 96, 97).
Se mai face o afirmaţie că trebuie să ţinem evidenţa păcatelor persoanelor excluse şi să le îndosariem la rubrica „Tracking Persons“ în HuB şi, la nivel local, la sala Regatului. Este aceasta o minciună sau o denaturare calomnioasă? La 12 septembrie 2018, în cadrul unei audieri discriminatorii, le-am explicat la trei bătrâni din localitatea mea modul în care se ţine evidenţa persoanelor excluse şi dezasociate în HuB. A fost aceasta o minciună sau o denaturare? (bo 6:16–69; sfl 2:3(13); 12:42, 56; 14:25; 15:17; 18:3(1); 22:9, 11, 16, 22–26; vezi, de asemenea, raportul lui Dag-Erik Kristoffersen adresat Autorităţii Norvegiene de Protecţia Datelor: norvegiană | traducerea în engleză)
Trei femei din Norvegia au descris impactul pe care evitarea l-a avut asupra vieţilor lor. Aceste declaraţii au fost difuzate de către o televiziune norvegiană, la o oră de maximă audienţă. Sunt sigur că eşti la curent. Două dintre ele sunt sub vârsta de 30 de ani. Cea de-a treia este o femeie care crede cu tărie în Martorii lui Iehova, dar, indiferent câte eforturi depune pentru a fi reintegrată, nu reuşeşte. Ea chiar a dat organizaţia religioasă în judecată pentru a că simţise că nu are altă opţiune. Procesul a fost filmat. Aţi luptat din greu pentru a vă asigura că procesul nu va fi televizat, dar aţi eşuat. De ce ai vrea ca lumea să nu-l vadă? Nu ar trebui să fii extrem de mândru de aplicarea clinică a versetelor biblice? A lipsit emoţia. A lipsit empatia. Totul s-a redus la reguli şi la modul în care se aplică regulile. Îmi vine în minte . Deci cine sunt cu adevărat „oamenii nelegiuiţi şi impostorii“?
Al cincilea punct de pe lista ta cu „minciuni şi calomnii“: spui că „oamenii nelegiuiţi şi impostorii … critică pentru greşelile pe care consideră că le-am făcut, cum ar fi faptul că am corectat modul în care înţelegeam anumite profeţii. De exemplu, cea privitoare la evenimentele din timpul sfârşitului“. Nu sunt preocupat prea mult de modul în care interpretăm noi Biblia. Cred că ajunge să spunem că toate religiile au făcut greşeli în acest sens. Este foarte uşor să facem afirmaţii dogmatice, inclusiv afirmaţia dogmatică potrivit căreia persoanele care critică organizaţia sunt ‘oameni nelegiuiţi şi impostori’, chiar dacă au temeiuri pentru a face asta. În ce priveşte înţelegerea noastră privind „evenimentele din timpul sfârşitului“, mi s-a părut foarte amuzant când, în Raportul nr. 1 din partea Corpului de Guvenare, Stephen Lett a descris această perioadă de timp ca fiind „ultima parte a zilelor din urmă, chiar spre finalul ultimei părţi a zilelor din urmă“ [în original: „ultima parte a zilelor din urmă; fără îndoială, partea finală a ultimei părţi a zilelor din urmă, la scurt timp înainte de cea din urmă zi a zilelor din urmă“]. Sunt cuvinte multe care nu spun nimic concret. Ar putea spune cineva că aceasta e o denaturare a timpului şi a profeţiei. În orice caz, sunt sigur că vei fi de acord că mulţi, dacă nu chiar toţi cei care îl critică pe Lett sunt ‘oameni nelegiuiţi şi impostori’.
Lista ta de „minciuni şi calomnii“ se încheie astfel: „Ei critică şi unele schimbări făcute în cadrul organizaţiei, pe care nu le înţeleg: schimbările organizatorice din 2015 sau noile explicaţii cu privire la generaţie“. Mi se pare foarte interesant acest item. Dacă lucrurile care nu sunt înţelese ar fi prezentate într-o manieră pozitivă, ar însemna că astfel de persoane nu sunt ‘oameni nelegiuiţi şi impostori’? Sunt doar dacă lucrurile sunt prezentate într-o lumină negativă? Sunt sigur că înţelegi mecanismul după care funcţionează propaganda. E atunci când spune ceva pentru a atinge anumite scopuri sau pentru a influenţa un auditoriu. Cum facem acest lucru? Dacă am dori s sugerăm auditoriului nostru că excluderea este o măsură plină de iubire, am putea lua exemple de persoane reintegrate care sunt dispuse să spună că au simţit foloasele disciplinării şi au apreciat-o (exemplul 1, exemplul 2). Nu am include exemple negative, deoarece dorim să promovăm ideea că excluderea este o măsură iubitoare. Un alt mod de a ilustra propaganda este să le relatăm celor din auditoriul nostru câteva exemple în care oficialităţile guvernamentale răspund în mod favorabil la campania despre Regat din 2020, ţinută luna trecută. Nu am include exemple negative, în care oficialităţile guvernamentale simt au simţit că au fost hărţuite de către Martorii lui Iehova. Am putea să-i acuzăm pe Martorii lui Iehova de faptul că folosesc propaganda drept instrument de încurajare a membrilor?
Aceasta îmi aduce aminte de faptul că am primit scrisoarea lui Dag-Erik către prim-ministrul norvegian Erna Solberg. Vă cunoaşteţi, nu-i aşa? Este o scrisoare foarte concisă. El a încercat să distribuie un număr special al revistei Turnul de veghe către oficialităţile guvernamentale din Scandinavia. Ai făcut ceva similar în New York, Robert? A primit domnul preşedinte Trump un exemplar personal? Dar noul preşedinte ales? A fost doar o coincidenţă că aţi aliniat campania specială cu alegerile prezidenţiale din Statele Unite? Sau ar fi o denaturare calomnioasă dacă am spune că nu a fost o coincidenţă? Dag-Erik are emoţii să scrie scrisori către organele de presă în aceste zile. În schimb, le cere să se întâlnească faţă în faţă pentru a clarifica „neînţelegerile“. Mi se pare interesant că el nu a folosit „minciuni şi calomnii“. El este foarte politic în alegerea cuvintelor, fiind de părere că, dacă ar fi să folosească limbajul tău, publicul norvegian l-ar privi ca un atac asupra mărturiei celor trei femei menţionate mai sus.
Nu face parte din natura umană ca oamenii să pună în lumină negativă lucrurile pe care nu le înţeleg? Exact aşa ai procedat în cuvântarea ta. Îi descrii pe toţi cei care pun organizaţia la îndoială drept ‘oameni nelegiuiţi şi impostori’. Este evident că nu înţelegi, ba chiar nu vrei să înţelegi de ce multe persoane critică organizaţia sau manifestă îndoieli faţă de ea. Îi bagi pe toţi în aceeaşi oală. E păcat, deoarece o astfel de mentalitate este descrisă în unde se vorbeşte despre ei care sunt „fără afecţiune naturală, refractari la orice acord, calomniatori, fără stăpânire de sine, cruzi, neiubitori de bine“. E păcat că organizaţia lui Iehova este condusă de un grup de bărbaţi judecă prea pripit. Sunt sigur că vezi cum li se aplică altora versetele privind judecarea, dar poţi să vezi cum ţi se aplică ţie? Sau eşti oare deasupra judecăţii?
Aş vrea să-ţi atrag atenţia asupra câtorva versete din Biblie. Primul pasaj este , în care se spune: „Aşadar, tot ce vreţi să vă facă vouă oamenii faceţi-le şi voi lor. Aceasta înseamnă, de fapt, Legea şi Profeţii“. Al doilea verset este , unde se spune că iubirea „nu se comportă indecent, nu îşi caută propriile interese, nu se irită uşor. Nu ţine cont de răul suferit“.
Ai participa de bunăvoie la întrunirea cu un comitet judiciar dacă ai comite un păcat grav, având cunoştinţele pe care le ai despre cum se desfăşoară procedura comitetului judiciar? Te-ai simţi comod ca trei bătrâni, dintre care poate unii te-ar cunoaşte bine, să-ţi pună întrebări foarte invazive legat de păcatul comis? Să presupunem că ei au decis că nu ai manifestat suficientă căinţă, te-ai simţi liniştit ca ei să redacteze un sumar al cazului tău prin completarea unui formular S-77 pe care să-l adauge la dosarul congregaţiei locale, iar o copie a acestuia să-l încarce în HuB, în secţiunea „Tracking Persons“? Ai răspunde un DA răsunător la toate aceste întrebări? Sau te-ai gândi de două ori la ele? Dacă crezi că procedura comitetului judiciar are o natură teocratică şi se conformează versetului de la , atunci, fără îndoială, ar trebui să fii capabil să răspunzi DA, pentru că tot ce vrei ca oamenii să-ţi facă ţie, şi tu trebuie să le faci lor.
Potrivit îndrumărilor pe care le primim în literatura noastră, procesul judiciar şi decizia pe care o iau bătrânii trebuie respectată. Nu-i aşa? Dacă procesul ar respecta demnitatea unei persoane, atunci ar fi un proces care ar putea fi respectat. Totuşi, dacă el nu respectă demnitatea unei persoane, ar trebui să-l respectăm? Nu e adevărat că majoritatea Martorilor lui Iehova nu are nicio idee ce se petrece în spatele uşilor închise ale unei întruniri cu comitetul judiciar? De ce li se dă directiva de a respecta ceva despre care cunosc puţin sau deloc? Ni se spune de repetate ori că excluderea este o măsură plină de iubire. Nu e adevărat? Totuşi, excluderile sunt ţinute în evidenţă, contrar cuvintelor din , unde se spune că iubirea nu ţine cont de răul suferit. Dacă sunt consemnate cazurile de excludere, cum poate fi excluderea iubitoarea? Ea contrazice însăşi definiţia iubirii. Dar din nou, majoritatea Martorilor lui Iehova nu ştie că se păstrează consemnări ale păcatelor oamenilor. Nu-i aşa? Nu e de asemenea adevărat că cei mai mulţi dintre Martorii lui Iehova care au participat la întruniri cu comitete judiciare nu ştiu că notiţele pe care bătrânii le iau sunt folosite pentru a concepe un rezumat al cazului lor pentru a putea fi ţinuta evidenţa respectivă. În cazul lui Louise din Norvegia s-a depus mărturie în acest sens. Sau o consideri pe ea drept unul dintre „oamenii nelegiuiţi şi impostori“?
Iată o situaţie pur ipotetică. Robert, imaginează-ţi pentru o clipă că ai comis un păcat grav de natură sexuală. Să zicem că e vorba de adulter. Te-ai duce de bunăvoie la bătrâni să-ţi mărturiseşti păcatul? Să zicem că ai încerca să-ţi ascunzi păcatul, dar soţia ta ar afla de el. Ea s-ar duce la bătrâni şi le-ar povesti ce ai făcut. Te-ai duce de bunăvoie să participi la întrunirea cu comitetul judiciar la care ai fi invitat şi să-i asculţi pe acei bătrâni punându-ţi întrebări intime, de natură sexuală? Ar fi în regulă ca ei să te întrebe cât de adânc a pătruns penisul tău în vaginul femeii? Ar fi în regulă să te întrebe dacă ai atins-o, unde ai atins-o şi cât timp? Ai fi în stare să le spui unde ai comis actul/actele şi ce poziţii sexuale ai adoptat? Te simţi inconfortabil când îţi pun aceste întrebări chiar dacă sunt pur ipotetice? Crezi că membrii Corpului de Guvernare s-ar simţi bucuroşi să fie chemaţi înaintea unui comitet judiciar pentru ca trei sau patru bătrâni să le pună întrebări invazive, de natură sexuală? Îmi permit să spun că nu ar fi.
Crezi că un asemenea raţionament se aliniază îndemnului din ? Derek Kubath, care este inclus la „CC“, mi-a pus acest gen de întrebări. Dacă ceea ce spun aici sunt minciuni, denaturări sau calomnii, el poate aduce clarificări la ceea ce am pus. El este de asemenea unul dintre bătrânii care au completat un formular S-77 şi au scris un rezumat al cazului meu pe care l-au trimis într-un pliculeţ albastru la filială, iar o copie a lui l-au păstrat în dosar la sala Regatului locală. Mi-a spus că face asta? Nu. De fapt, John Browne (decedat) mi-a spus la întrunirea mea cu comitetul judiciar că ei iau notiţe doar pentru a reţine ce le-am spus. M-au înşelat. Nu am aflat despre faptul că aşa funcţionează procedura decât 15 ani după ce am fost exclus. A trebuit să aflu aceste lucruri reexaminând „minciunile şi calomniile“ aşa-zişilor ‘oameni nelegiuiţi şi impostori’. Există ceva în legătură cu care să ne permită să ne inducem fraţii în eroare? Inducem în eroare pentru că vrem să fim induşi în eroare? Sau aveau impresia că eu nu sunt îndreptăţit să ştiu că ei urmează să scrie un rezumat şi să ţină evidenţa cazului meu? Nu sunt îndreptăţit legal să ştiu când se stochează sau se preiau informaţii personale sensibile cu privire la mine?
Înţeleg că, începând din 1 ianuarie 2021, majoritatea beteliştilor nu vor mai putea trimite sau primi e-mail extern, inclusiv mesaje între conturile JW şi JWPub. Accesul extern va fi limitat doar anumitor utilizatori. Mă gândesc că organizaţia nu-şi poate asuma riscul ca „oamenii nelegiuiţi şi impostorii“ să răspândească „minciuni şi calomnii“ printre beteliştii de pe glob. Dar este organizaţia lui Iehova îngrijorată de minciunile care pot fi demontate cu uşurinţă sau de adevărul care e imposibil de repudiat? În Turnul de veghe din 15 ianuarie 1974 se pune întrebarea: „Poţi să-i fii fidel lui Dumnezeu, dar să ascunzi realitatea?“ În articol se ridică următoarea problemă: „Cine erau în primul rând cei care au aveau obiecţii la expunerea curajoasă de către Isus a adevărului care dezvăluia modul în care erau încălcate standardele lui Dumnezeu? Nu cumva erau conducătorii religioşi, scribii, fariseii şi preoţii principali?“ Aşadar, te întreb pe tine şi întreb organizaţia astăzi: De ce aveţi obiecţii când divulgăm modul în care încălcaţi standardele lui Dumnezeu? Cunoaştem poziţia înaltă de încredere de care tu şi organizaţia vă bucuraţi în ochii vestitorilor. Ar trebuie să rămânem tăcuţi şi să nu-i avertizăm? Vom continua plin de forţă să vă demascăm public ca trădători ai lui Dumnezeu şi ai oamenilor, ca iubitori de popularitate şi de laudă, ca „ipocriţi“, „călăuze oarbe“ care sunt ca „mormintele văruite“, frumoase pe exterior, dar pline de necurăţie pe interior, persecutori ai celor care spun adevărul din partea lui Dumnezeu. Citeşte Matei 23:1–36. descrie starea actuală a organizaţiei: „Dar oamenii nelegiuiţi şi impostorii vor merge din rău în mai rău, înşelând şi fiind înşelaţi“. În încheierea, doresc să îţi aduc aminte că adevărul are mijloace interesante de a se dezvălui (.
Toate cele bune,
Jason Wynne.
P.S. Ştiu că, recent, cântarea Să ascultăm ca să fim binecuvântaţi! a fost înregistrată şi lansată comercial de persoane care nu sunt Martore ale lui Iehova. Am văzut-o pe o compilaţie editată de către o organizaţie asociată cu Biserica Romano-Catolică şi am văzut că l-a înregistrat şi muzicianul Aled Jones, cunoscut pentru cântecul de Crăciun din 1982 Walking in the Air. Sunt sigur că această cântare a provocat nelinişte semnificativă fraţilor şi surorilor noastre care au văzut-o pe albumul de Crăciun al artistului, Blessings. Atâta vreme cât cântările noastre mai întunecate, despre sfârşitul lumii nu ajung să fie interpretate pe un album de death metal, presupun.